Cursuri parenting
Workshopuri interactive - Dezvoltarea emotionala si comportamentala a copilului

De ce workshopuri pentru parinti?

- Indiferent ca sunteti parinte de bebelus, de preadolescent sau de adolescent, ati aflat deja ca experienta este provocatoare si poate ajunge sa va copleseasca.
- In primii ani de viata ai copilului meseria de parinte ne ocupa tot timpul si ne folosim pentru inceput instinctul. Noi va punem la dispozitie si instrumentele necesare pentru acesta sarcina provocatoare.
- Pentru ca din ce in ce mai multi parinti sunt interesati de modul in care se dezvolta un copil din punct de vedere psihologic, emotional si comportamental.
- Pentru ca oferim ceva nou pe piata, la workshopuri participa parintii si copii.
- Cursurile pot fi tinute si in alte limbi cu traducere

Conform studiilor stiintifice, factorii care influenteaza evolutia unui copil sunt in ordinea importantei: genetica, cu cea mai mare pondere, urmata indeaproape de mediul in care traieste, si pe locul trei educatia parintilor.
Acest ultim factor este unul din cei mai importanti si vrem sa va ajutam, sa va sprijinim si sa va invatam cum puteti creste copiii pe care vi i-ati dorit.

Descriere workshop

In acest workshop pentru parinti - ne ocupam in primul rand de problemele de crestere specifice varstei la care se afla copilul dvs. si care tin de o dezvoltare normala. Rivalitatea fraterna, plansul, crizele de afect, mersul in somn, fricile, blocajele emotionale, minciunile sau udatul asternutului, sunt doar cateva exemple din curs.

Ideea workshopului - cursului pentru parinti isi are originea in lucrarile multor autori recunoscuti (Freud, Erikson, Benjamin, Winnicott, Piaget, Fraiberg, Anna Freud, Melanie Klein, Brazelton si multi altii de data mai recenta). Pentru ca stim de succesul workshopurilor in SUA, ne-am decis sa va oferim aceste cursuri si in Romania.

Misiune:

Scopul nostru este sa ajutam parintii sa construiasca relatii frumoase si durabile cu copiii lor, prin crearea acestor workshopuri care sa le puna la dispozitie toate instrumentele necesare pentru aceasta. Ajutam familiile sa-si gaseasca propriile solutii si resurse pentru a evita blocajul in paternuri comportamentale distructive sau anxietate neputincioasa.
Aceast workshop poate ajuta parintii sa inteleaga cauzele din spatele problemelor, atat in ceea ce-i priveste pe ei cat si pe copiii lor. Alt scop al cursului e sa ajute familiile sa evite ,,blocajele" si sa isi inteleaga mai bine psihologia copiilor.

Obiective:

Workshop-ul – isi propune sa-i ajute pe parinti sa-si imbunatateasca aptitudinile si sa isi dezvolte o serie de deprinderi noi pentru a creea o atmosfera mai relaxata si plina de dragoste in casa.

Ca si parinti, veti invata:

- Cum se dezvolta copilul psihologic, emotional si comportamental la varsta la care este
- Cum sa rezolvati un conflict astfel incat toata lumea sa fie multumita de rezultat
- Cum sa va intelegeti copilul si comportamentul sau mai bine
- De ce se comporta copilul asa
- Cum sa inteleg reactiile mele mai bine

Beneficii

1. Fiecare copil va avea un dosar care va cuprinde: desene si fise personale unde vor fi inregistrate progresele. Impreuna cu psihologul care se va ocupa de ei vom evalua fiecare copil care participa la acest curs pentru a observa schimbarile, modul in care se comporta, cum reactioneaza afectiv si dezvoltarea lui psihologica pentru varsta la care se afla.

2. Veti invata cum sa creati o relatie buna intre dumneavoastra si copilul dvs. Va veti intelege mai bine pe dvs. si veti intelege de ce luati anumite decizii legat de copil, de ce simtiti anumite lucruri, veti intelege si ce invata el de la dvs., cum sa va comportati in anumite situatii, etc.

3. Veti invata cum sa rezolvati problemele impreuna si prin discutii si joc.

4. Veti invata cum sa creati o atmosfera necesara pentru a-i oferi copilului dvs. libertatea de a-si discuta problemele cu dvs., fara a se retrage si izola, veti invata cum sa va ascultati copilul pentru a-i intelege mai bine nevoile.

5. Veti invata cum sa stabiliti regulile in mod democratic, astfel incat toata lumea sa fie multumita de ele, acceptandu-le mult mai usor. Veti intelege mai bine comportamentul copilului.

6. Deoarece workshopul este interactiv aveti posibilitatea sa discutati despre problemele si nelamuririle dvs. Cu psihologii si cu restul parintilor care au probleme similare.

Structura:

Program intensiv cu 1 workshop pe saptamana a cate 3 ore. Veti participa la workshopuri in functie de nevoile dsv., ele nu au un termen fix – dvs. stabiliti durata necesara participarii.

Workshopul este interactiv bazandu-se pe:
* Teorie, demonstratii
* Exercitii
* Jocuri de rol
* Discutii in grupuri restranse
* Cateva teme pentru acasa (exersati deprinderile achizitionate)
* Sintetizari
La aceste workshpuri vor participa si copii supravegheati de un psiholog (copii care se vor juca, vor desena, vor construi )

Numar de participanti la curs: 6 – 8 persoane

Printre temele abordate pe larg se regasesc:
Ingrijirea copilului - Curiozitatea - Diferentele de sex - Limbaj si vorbire -Timpul si spatiul - Dezvoltarea morala – Empatia - Agresivitate: batai si muscaturi - Disciplina - Crizele de afect - Reguli de disciplinare - Sarcini in casa si banii de buzunar - Computerele - Depresia - Diferentele - Un nou bebelus: problemele parintilor - O problema a deprinderii cu olita – Sarcine - Un nou copil: un fratior/ surioara se adapteaza - Preferinta pentru un parinte sau o persoana din anturaj - Dizabilitatile - Divortul - Familii de toate felurile - Probleme alimentare - Scoala - Onestitatea - Adoptia - Astm - Tulburarea de hiperactivitate fi deficit de atentie (ADHD) - Umorul - Boala si spitalizare - Pierdere si doliu - Bunele maniere - Cresa – Gradinita - Pregatirea pentru separare - Paturici, plusuri si suptul degetului - Reuniuni si ritualuri - Mesele si hrana - Problemele de somn - Mutarea - Siguranta -Disfunctiile integrarii senzoriale - Sexualitatea - Somnul - Nevoi speciale - Intarzieri de vorbire - Injuratul si cuvintele urate - Diferentele individuale - Deprinderea auto-controlului - Televizorul - Jucariile Minciuni si fantezii – Furtul - Agresivitate, furie si spaime - Invatarea limitelor - Reconsiderari asupra regulilor de disciplina - Inceputurile constiintei – Ajutorul - A face si a darui - Rivalitatea fraternala - Nevoia de ambii parinti

Psihoterapia individuală

Psihoterapia individuala se adreseaza celor care sunt într-un impas existenţial sau celor care vor sa se dezvolte personal. Psihoterapia te poate ajuta să îţi depăşeşti dificultăţile emoţionale şi relaţionale, să faci schimbări care să-ţi îmbunătăţească viaţa.

Psihoterapia oferă un spaţiu în care individul devine conştient de semnificaţia lumii sale interne şi externe, capabil să o influenţeze şi să o modifice. Psihoterapeutul îl susţine în efortul său de a exprima emoţii, gânduri şi fantezii, înţelege şi analizează, încurajează formularea de întrebări şi găsirea de soluţii potrivite, adaptative.

Psihoterapia se desfasoara intr-un spatiu sigur, confidential, in care te simti acceptat si in care poti explora fortele constiente si inconstiente care iti motiveaza comportamentele. Intr-o psihoterapie poti deveni constient de lumea ta interioara si vei dobandi o privire mai obiectiva asupra dificultatilor tale.

Problemele psihologice se trateaza prin comunicarea si prin relatia cu terapeutul, relatie profesionala bazata pe principii, structura si tehnici terapeutice.

Psihoterapeutul este specialistul care ştie să asculte autentic, nu critică, respectă, intelege şi promovează libertatea şi unicitatea fiecărui individ. Dificultăţile tale de natură psihologică pot fi adresate cu încredere şi asistate cu profesionalism.

Printre beneficiile psihoterapiei se numără:
- trăire subiectivă pozitivă (dispariţia simptomelor, mulţumire, împăcare cu sine)
- gestionarea cu succes a unor emoţii - furie, anxietate, depresie
- îmbunătăţirea încrederii în propria persoană, afirmarea propriei personalităţi
- controlul unor comportamente indezirabile (agresivitate, anorexie, bulimie)
- aprofundarea cunoaşterii propriei persoane
- funcţionare matură
- descoperirea unor noi metode adaptative şi creative
- relaţii familiale sau de cuplu pozitive.

Psihoterapie de familie

Terapia care include si cuplul si copiii se numeste terapie de familie, terapie care se focuseaza pe relatia de familie si priveste cuplu mai mult de pe pozitia de parinti. In general familiile vin la terapie pentru probleme diferite si fiecare familie este diferita. Cele mai comune situatii sunt cele legate de comunicare, nevoi emotionale, probleme financiare si conflicte legate de copii. Poate va ganditi ca acestea sunt probleme care apar in orice familie si se pot rezolva fara ajutorul unui specialist.
Familiile cauta de obicei ajutor, nu pentru ca probleme lor ar fi diferite de ale altor familii ci pentru ca nu le pot rezolva. Acest lucru se intampla ca urmare a frustrarilor acumulate de-a lungul timpului, a dezamagirilor suferite, alteori pentru ca in realitate in spatele conflictului aparut se ascunde adevarata cauza. Alte familii cauta ajutor ca urmare a unei crize aparuta in relatie, cum ar fi infidelitatea, un eveniment traumatizant, boala unui membru al familiei, pierderea cuiva drag sau probleme cu unul dintre copii.

Terapie de cuplu

O relaţie de cuplu intensă determină o modificare substanţială a personalităţilor ambilor parteneri. Poate produce chiar personalităţi rigide în raport cu interacţiunea lor. Cu alte cuvinte, o personalitate care este produsul relaţiei de cuplu şi al influenţei partenerului va diferi uneori de acea personalitate dinafara relaţiei de cuplu. Personalităţile interacţionare sunt interdependente şi se definesc prin influenţa reciprocă pe care o au una asupra celeilalte.

Unele tulburări de relaţie pot juca un rol important nu numai în declanşarea, ci şi în recidivele unor stări depresive, în tulburările psihosomatice, tulburări de adaptare, tulburări de dinamică sexuală.

Terapia de cuplu se ocupa de solutionarea problemelor si conflictelor pe care cuplu nu le poate gestiona singur. Pentru rezultate bune este nevoie de prezenta ambilor parteneri.

Obiectivul terapiei de cuplu este obtinerea unei bune intelegeri de sine si a celuilalt pentru a decide daca este nevoie de schimbare. Terapeutul de cuplu ii ajuta pe cei doi sa afle care le sunt nevoile si ce modificari comportamentale ar trebui sa faca cei doi.

Terapia de cuplu rezolva doar problemele de cuplu. Copiii pot fi afectati in mod direct sau indirect de problemele cuplului aceasta depinzand de varsta, de natura si gravitatea problemelor. Ca rezultat al acestor probleme, copiii pot deveni anxiosi. De multe ori, problemele copiilor pot imbunatati relatia de cuplu, in sensul ca cei doi isi vor reuni eforturile pentru a-si ajuta copiii.

Deşi cunoaştem fraza clasică a basmelor "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi"... căsnicia nu este o stare, ci un proces. A-ţi împărţi viaţa cu cineva este total diferit de a împărţi cu cineva o lungă plimbare prin parc, un weekend sau a împărţi o cină cu cineva. Atunci când vorbim de căsătorie şi de cuplu, înţelegem o “relaţie intimă”, o relaţie foarte personală care implica experienţa trăită de un “noi”.

Importanţa acestor tulburări de relaţie şi de interacţiune apare mai clar atunci când ne gândim la importanţa suferinţei pe care o produce partenerului şi la influenţa pe care o pot exercita asupra bunei stări psihice şi fizice a partenerilor şi a celor apropiaţi.

Fiecare cuplu are istoria sa dar şi anumite faze de formare, dezvoltare, destrămare. În fiecare din aceste faze, partenerii trec prin diverse crize personale care se răsfrâng asupra dinamicii de cuplu. Există câteva stadii, câteva acte într-o dramă plină de tensiuni, de fericire şi nefericire, de speranţe şi dezamăgiri, cu alte cuvinte, relaţia maritală este viaţa însăşi, şi deci inevitabil legată de conflicte, tensiuni, crize şi neînţelegeri. Fiecare etapă de viaţă, şi prin urmare şi de căsnicie, prezintă condiţii externe şi interne la care adaptarea este dificilă. Dacă pentru unii aceste crize sunt evenimente îmbogăţitoare, pentru alţii sunt copleşitoare.

Pentru a înţelege relaţia maritală este important să recunoaştem fiecare fază de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale. Mai mult decât atât, în aceste frământări pentru găsirea soluţiilor adecvate se menţine vie relaţia maritală.

Căsnicia impune curajul de a accepta creşterea reală, schimbarea şi riscarea propriei libertăţi. Cuplurile ar trebui să fie dispuse să se expună crizelor într-un mod adevărat. Crizele maritale nu sunt ele însele simptome patologice. Fenomenele patologice ale căsniciei apar din evitarea crizelor normale şi inevitabile ale dezvoltării.

Într-un cuplu se desfăşoară un joc problematic între parteneri în care aceştia sunt captivi unul faţă de celălalt prin conflictele lor respective, mutuale nerezolvate, care sunt puse în act în mod iraţional.

Este important să distingem ceea ce ar fi de dorit şi ideal (scop ideal) de ceea ce este clinic posibil (scop realist). Terapia conjugală se adaptează nevoilor cuplului, stadiului său de dezvoltare şi posibilităţilor sale.

Terapeutul de cuplu va încerca să păstreze o poziţie neutră, de observator obiectiv, sau poate va încerca să intre în dinamica cuplului respectiv şi să-i folosească legile în mod constructiv.

Psihoterapie de grup

Alegeti grupul care vi se potriveste. Va asteptam la discutii si terapie.

1. Grup terapie femei insarcinate (poate participa si partenerul)
2. Grup terapie femei care au nascut de scurt timp (poate participa si partenerul)
3. Grup terapie pentru parinti care au suferit o pierdere (moartea cuiva drag, a unui copil)
4. Grup terapie pentru femei sau barbati abuzati sexual.
5. Grup terapie pentru femei cu probleme de fertilitate (poate participa si partenerul)
6. Grup terapie pentru persoane care au la activ tentative de suicid sau se gandesc la asta.
7. Grup terapie pentru fosti sau actuali pacienti psihotici.
8. Grup terapie pentru persoane care au descoperit ca sufera de o boala fatala (cancer, SIDA, leucemie, etc).
9. Grup terapie pentru persoane cu disfunctii sexuale.
10. Grup terapie pentru persoane cu tulburari de panica.
11. Grup terapie pentru persoane tulburari de alimentatie (bulimie, anorexie, obezitate).
12. Grup terapie pentru homosexuali si lezbiene.
13. Grup terapie pentru barbati cu comportament agresiv.
14. Grup terapie pentru femei cu comportament agresiv.
15. Grup terapie pentru adolescenti cu probleme in familie.
16. Grup terapie pentru copii cu parinti plecati din tara.
17. Grup terapie pentru copii cu tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate).
18. Grup terapie pentru straini care locuiesc pe teritoriul Romaniei.
19. Grup terapie pentru persoane care doresc sa se cunoasca mai bine sa se dezvolte personal.


Ce inseamna psihoterapia de grup?

Cu toţii am crescut în diverse grupuri: grădiniţă, şcoală, grup de prieteni, familie, etc. Astfel, terapia de grup îţi oferă posibilitatea de a discuta o anumită temă cu o persoană specializată, într-un cadru cât mai asemănător cu mediul real. În cadrul unui astfel de grup îţi poţi exprima îngrijorările şi problemele, fără teama de a fi judecat sau criticat, scopul grupului fiind acela de a înţelege, ajuta şi de a oferi suport, a căuta împreună noi soluţii.

Intr-un grup de terapie sunt impartasite sentimente, experiente, ganduri. Cineva ar putea povesti despre evenimentele prin care a trecut cu o saptamana in urma, cum a facut fata, care au fost reactiile sale fata de aceste evenimente, poate spune ce simte si ce gandeste in legatura cu ultima sedinta de terapie de grup, in legatura cu ceea ce au spus altii sau terapeutul in acea sedinta. Alti participanti pot avea diverse reactii fata de ceea ce s-a spus, pot oferi un feedback, pot fi suportivi sau critici si isi pot impartasi si ei gandurile si sentimentele.

Persoanele care formeaza un grup de terapie vor simti ca nu sunt singurii care au o “problema” sau mai multe, ci ca si altii trec prin situatii similare si astfel grupul devine o sursa de sprijin intr-o perioada mai dificila.

Probabil cel mai mare beneficiu al participării la un astfel de grup, este sentimentul de "nu sunt singur" pe care îl dobândeşti în acest cadru. Grupul îţi oferă posibilitatea de a interacţiona cu persoane cu probleme asemănătoare şi de a privi aceste probleme şi "prin ochii altora".

Daca va decideti sa incepeti o terapie de grup este bine sa stiti ca nu veti fi presat sa vorbiti despre dumneavoastra sau sa dezvaluiti anumite lucruri intime daca nu doriti sa faceti acest lucru, dar cu cat veti participa mai mult, cu cat veti vorbi mai mult despre dumneavoastra, despre ceea ce simtiti si ganditi, cu atat veti avea mai mult de castigat din aceasta experienta.

Terapia de grup este o forma de psihoterapie în care 6 – 10 persoane se intâlnesc saptamânal, sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei un psiholog cu pregatire în terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor (depresie, anorexie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale, abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc.).

De ce ar alege cineva sa participe la o terapie de grup în locul unei psihoterapii individuale, în care se întâlneste doar el/ea cu un psihoterapeut?

In primul rând pentru ca e mai ieftin, taxa de participare într-un grup fiind în general pe jumatatea celei percepute pentru o terapie individuala. Apoi, pentru ca terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare care are propriile avantaje, unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale.


Cum reuseste terapia de grup sa ajute? Care ar fi "factorii terapeutici" implicati în ameliorarea psihologica?

- Inducerea sperantei. Oamenii aleg sa participe la o terapie de grup pentru ca spera ca viata lor sa se îmbunatateasca. Ei vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup îi ajuta sa tina în viata aceasta flacara si, mai mult, sa o faca sa creasca.

Cum? În primul rând, pentru ca au facut ceva pentru ei însisi: si-au luat inima în dinti si s-au inscris într-un grup terapeutic. Nu poti sa faci ceva pentru tine fara ca speranta de mai bine sa nu prinda aripi.

În al doilea rând, într-un grup terapeutic, compus în general din oameni cu probleme similare, exista indivizi care deja fac fata unei situatii mai bine decât ceilalti, iar exemplul lor este datator de speranta pentru acestia din urma. "Daca altii au reusit, poate voi reusi si eu" rasuna în mintea celor care învata sa spere.

- Universalitate . Multi dintre cei care intra în terapie sunt covinsi ca sunt unici din punct de vedere al inadecvarii lor, ca numai ei au anumite probleme, gânduri si sentimente care îi tortureaza si le fac viata mizerabila. Dar, vorba unei reclame inteligente, "nu uita ca esti unic, la fel ca toti ceilalti."

Suntem unici si totusi atât de asemanatori. Nu exista sentiment, fie el cât de greu de definit si de pus în cuvinte, pe care numai un singur om sa-l fi avut. Ceea ce ne aseamana este mult mai consistent decât ceea ce ne separa si ne diferentiaza. La urma urmei, suntem toti oameni. Si nicaieri nu se vede mai bine acest adevar decât într-un grup terapeutic. Atunci când constatam ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme, ne simtim parca mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i asa, "suntem cu totii în aceeasi barca".

- Informarea inlude instruirea didactiva referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii din partea terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. Uneori procesul educational este implicit, membrii grupului învatând direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificatia unor simptome si metode de a le face fata, despre viata psihica în general. De exemplu, în cadrul unui grup pentru cei care sufera de atacuri de panica, se pot dispensa informatii despre aspectele fiziologice ale unui atac de panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofica a simptomelor corporale, despre natura benigna a conditiei si despre modalitatile de a ameliora si apoi de a preveni astfel de atacuri de panica.

- Altruismul . "Daca vrei sa ajuti un om, lasa-l sa te ajute" a spus cândva un celebru prizonier american. Prin partile noastre, se spune ca "daruind, vei dobândi". Cei care intra în terapia de grup se simt adesea demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit celorlalti.

Atunci când descopera ca pot fi totusi de ajutor, se simt revigorati si stima lor de sine creste. Oamenii se pot ajuta unii pe altii ascultându-se, oferind confort si sfaturi, încurajându-se reciproc, împartasind cu ceilalti experientele lor similare sau prin simpla lor prezenta lipsita de criticism si prejudecati.

- Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine . Cei mai importanti oameni în viata oricarui om sunt membrii familiei în care s-a nascut. Modul în care interactioneaza cu acestia va ramâne impregnat în mintea viitorului adult pentru tot restul vieti sale ca un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci când fac parte dintr-un grup, oamenii au tendinta de a se raporta la ceilalti membri ai grupului într-un mod oarecum asemanator cu modul în care se raportau la parinti si frati.

Ceea ce, în sine, nu e nimic deosebit care sa merite a fi subliniat. Numai ca relatiile unora cu membrii familiei din care provin nu au fost tocmai în regula si atunci exista posibilitatea, sau chiar certitudinea, ca aceste relatii sa se repete cu actualul partener de viata, cu colegii de munca, cu copiii, prieteniii, etc.

Ce e de facut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic în care modul defectuos de a te raporta la ceilalti se developeaza în fata propriilor ochi. Când devii constient de felul în care îi tratezi pe ceilalti, de modul în care te raportezi la ei sau de modul în care te folosesti de ei, atunci întelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relatiile cu acestia si, în consecinta, poti schimba ceva.

- Îmbunatatirea aptitudinilor de socializare . Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai multi indivizi interactioneaza respectând niste norme. Spre deosebire însa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interactiunea onesta.

Cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de feedback , adica oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce în alte grupuri se întâmpla arareori. De exemplu, daca cineva are tendinta de a-i privi de sus pe ceilalti, de a-i trata cu superioritate, e putin probabil ca vreunul dintre colegii de munca (mai ales daca îi sunt subalterni), sa îi spuna "Vezi ca ai tendinta sa ne privesti de sus."

În schimb, într-un grup terapeutic, e foarte posibil si chiar de dorit ca un astfel de feedback sa aiba loc. Astfel, "arogantul" are ocazia sa învete ceva despre sine si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-si îmbunatati aptitudinile de socializare.

- Comportamentul imitativ. Se spune adesea despre copii ca îi imita pe adulti. Ceea ce se spune mai rar este ca si adultii învata prin imitatie. Observându-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum îsi rezolva anumite probleme, noi toti putem învata de la ceilalti. Învatam de la cei care au mai mult succes în viata personala sau în interactiunile cu ceilalti, învatam de la cei pe care îi respectam, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimati niciodata puterea exemplului!

- Învatarea interpersonala . E un factor deosebit de complex si de aceea dificil de explicat în câteva cuvinte. S-a spus ca omul este un animal social. Adica, ceea ce ne deosebeste esentialmente de animale este capacitatea de a avea relatii sociale. Mai mult, aceste relatii sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formeaza si ne transforma în permanenta.

Cazurile de copii crescuti de animale demonstreaza faptul ca fara o ambianta umana, fara contact cu alte fiinte umane, un copil nu poate deveni un om în sensul cel mai larg al cuvântului si dezvoltarea acestuia se opreste la un nivel subuman. Nu realizam importanta relatiilor cu cei din jurul nostru, si în primul rând cu membrii familiei în care ne-am nascut, asa cum nu realizam cât de multa nevoie avem de oxigenul pe care îl respiram.

Specialistii spun ca jumatate din ceea ce suntem se datoreaza zestrei genetice si jumatate modului în care am fost crescuti. Si acesta componenta educativa se refera nu numai la aspectele evidente cum ar fi "cei sapte ani de acasa", ci si la acelea mai subtile ale modului în care cei din jur se raporteaza la noi si noi la ei. De exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate si obtine acest lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trasaturi sau aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalti si prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de ceilalti.

În cele din urma, individul îsi va forma un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalti. Acest proces de învatare interpersonala este un proces continuu, ale carui baze se pun în copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. În terapia de grup, oamenii descopera modul în care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti, constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si învata sa relationeze într-un mod mai realist si mai echilibrat, în care avantajele si dezavantajele relationale sunt mai echitabil distribuite.

- Coeziunea grupului . Multi oameni se simt izolati de semenii lor, incapabili sa stabileasca niste relatii cu adevarat semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune de suprafata. Asa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalti, sa ne simtim intelesi si apreciati si, în egala masura, sa învatam de la ei. Dar acest lucru nu este posibil decât în mica masura în cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discutiile de cinci minute la o cafea cu colegii de serviciu.

Pentru multi, prietenii sunt cei care reusesc sa suplineasca aceasta nevoie de comunicare ceva mai profunda. Din pacate însa, sunt mult prea multi oameni lipsiti de prieteni. Si mai avem nevoie de ceva, pe lânga aceasta legatura mai adânca: avem nevoie de sentimentul de apartenenta, care înseamna sentimentul de bine si de siguranta pe care îl avem atunci când ne stim parte a unui grup care ne protejeaza si ne valorizeaza. Aceasta nevoie sta la baza tuturor asociatiilor profesionale, sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc. si chiar la baza ideii de natiune si de tara. Pentru cei care se simt deprivati de o comunicare umana cu adevarat semnificativa si pentru cei lipsiti de sentimentul de apartenenta, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipseste.

Coeziunea grupului nu se refera numai la suportul si incurajarile pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalti participanti, ci si la feedback-ul onest pe care îl primeste si, în general, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul ca "celorlalti le pasa."

- Catarsisul . E bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor sau preot, ne ajuta sa ne simtit mai bine. Acesta este catarsisul si despre asta este vorba, în principiu, si în terapia de grup. Numai ca aceasta forma de terapie nu ne ajuta numai sa scapam de "piatra de pe suflet", dându-ne un sentiment de eliberare momentana, ci ne mai învata ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durata: ca a exprima ceea ce simtim ne apropie de ceilalti, ceea ce duce la cresterea sentimentului de coeziune si la îmbogatirea relatiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet ne face sa ne simtim mai liberi dar si mai apropiati de ceilalti. Si asta numai într-un grup se poate învata.

- Factorii existentiali. Se refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor adevaruri nu intotdeauna evidente, cum ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile, ca indiferent cât de mult as încerca sa ma apropii de ceilalti sunt practic singur, ca viata nu are un sens daca nu îi dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii mele orice sens doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali joaca un rol important în terapia de grup, ca si în cea individuala, întrucât reusesc, sau cel putin ajuta în acest sens, sa împace omul cu datele inexorabile ale existentei sale.

Nu toti avem nevoie de toti acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt învatarea interpersonala, catarsisul si factorii existentiali, iar pentru altii altruismul, universalitatea si cultivarea sperantei. Probabil acesti factori curativi actioneaza în functie de nevoile fiecaruia. Un lucru este însa cert: ca terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este benefica tuturor celor care considera ca mai au înca ceva de învatat de la viata si de la oamenii din jurul lor.

Psihoterapia copilului

Studiile arată că încă din primele ore de viaţă bebeluşul are o viaţă psihică care reprezintă "fundaţia" vieţii emoţionale şi relaţionale de mai târziu. Fiecare etapă din viaţa copilului are semnificaţia ei în dezvoltarea minţii, achiziţiile şi impasurile ei care au nevoie de înţelegere şi uneori de suport.

Cand ma refer la copii de fapt aceasta categorie include bebelusii si terapia pentru bebelusi. Chiar daca pare greu de crezut si bebelusii au nevoi de ordin psihic. Lucrez cu belelusi care nu pot dormi, care au insomii, care sunt foarte agitati, care au dureri iar tratamentul medicamentos nu da roade. In aceste cazuri lucrez cu belebulul si mama, tata sau persoana care il creste.

Copiii sunt foarte sensibili la viata de familie, dar si la alte medii cu care intra in contact si nu se adapteaza mai usor decat adultii si nici nu sunt mai putin afectati de probleme, ci dimpotriva, ei au mai putina experienta, mai putine abilitati de a face fata unor situatii dificile si mai putin control asupra mediului. De asemenea, le este dificil sa isi descrie problemele emotionale.

Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, psihoterapeutul nu discuta problemele, ci le exploreaza si lucreaza impreuna cu copilul pentru a le rezolva prin intermediul jocului, povestilor si al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului in care acesta isi experimenteaza propria lume si de exprimare a dificultatilor pe care le intampina. Jocul mai este si o metoda de “vindecare” pentru copil. Atunci cand acesta isi “joaca” fricile si dificultatile intr-un context in care acestea sunt intelese, copilul va putea sa mearga mai departe.

Copilul nu este un adult în miniatură ci este o persoană cu nevoi şi posibilităţi diferite, iar dacă nu dăm suficientă atenţie nevoilor sufleteşti ale copilului pot apărea, în timp, urmări dramatice care sunt greu si foarte dureros de gestionat. Nu de putine ori un copil poate fi tratat cu medicamente fără să fie necesar, poate fi etichetat ca bolnav psihic si respins doar pentru ca nu este mai greu de inteles.

Suferinţa psihică se exprimă prin: tristeţe, timiditate, insomnii, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, agitaţie, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări ale comportamentelor alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la scoala, probleme in relatiile cu ceilalti, se comporta ca si cum ar fi mai mici sau mai mari decat sunt, indiferenta pentru siguranta lor, etc.

Aceste tulburări pot să apară de la naştere, pe parcursul evoluţiei copilului sau în urma unor traume legate de separare, accidente, boli, tensiuni şi conflicte în familie, naşterea unui alt copil, decesul unui membru al familiei, abuz sexual, maltratare, intrarea în pubertate şi adolescenţă.

Copii au adesea dificultăţi datorate conflictelor naturale, inerente dezvoltării, la care se adaugă conflictele externe generate de discordanţele dintre nivelul de maturitate atins de copil şi exigenţele exterioare.

Suferinţa copiilor este adesea minimalizată, se consideră copilăria un timp al fericirii şi al lipsei de griji şi se uită adesea câtor solicitări noi este nevoit să facă faţă copilul; el trebuie să elaboreze permanent modalităţi de răspuns, să integreze şi să se adapteze cerinţelor părinţilor, şcolii, mediului în general.

Metodele folosite în psihoterapie sunt specifice copilăriei - joc, poveşti, desene – modalităţi de a reprezenta simbolic lumea internă a copilului, de a exprima trăiri, anxietăţi, conflicte, în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigenţele externe.

Psihoterapia adolescentului

Adolescentul este o persoană în plin proces de schimbare, se construieşte pe sine prin continue căutări şi diferenţieri faţă de alţii, există reorganizări în legatura cu valorile (în special asumarea valorilor personale care diferă de cele ale părinţilor), trece de la un corp de copil la unul de adult, toate funcţiile şi procesele psihice se dezvoltă şi se maturează.

Această schimbare se face cu preţul unei permanente conflictualităţi psihice. Evoluţia nu este lineară ci oscilantă, apar perioade de inegalitate sau chiar dizarmonii, trăiri de confuzie, insucces, dezamăgiri, anxietăţi. Gestionarea acestor trăiri poate conduce la structuri pozitive (armoniase) sau negative (dizarmonice).

Aceste conflicte pot duce la schimbari bruste de atitudine si de stare, opozitionism, iritabilitate, dereglările de somn sau alimentare, adicţii, dificultăţi de învăţare, eşec şcolar, stimă de sine scăzută, gânduri suicidare, tulburări ale identităţii sexuale etc. Adolescentul se simte însingurat şi neinţeles.

Conflictul între adolescent şi familia sa se înscrie într-o cvasinormalitate. Pe de o parte, acesta încă are nevoie de părinţi şi de limitele pe care aceştia le impun, iar pe de altă parte, încearcă să îşi găsească propria identitate, astfel încât se străduieşte tot mai mult să iasă de sub tutela familiei.

De asemenea, părinţii se trezesc extrem de surprinşi de sentimentul de respingere pe care îl trăiesc atunci când adolescentul încearcă să se "elibereze" de ei, precum şi de pierderea controlului pe care până mai ieri îl aveau asupra acestuia.

Ideea că la un moment dat totul va trece şi adolescentul se va adapta noului statut nu este de ajuns. Suportul emoţional, autentică ascultare şi înţelegere, atitudinea de a nu critica, de a nu judeca, ajută adolescentul să depăşească nesiguranţa şi neîncrederea, să se constituie ca o persoană unică, cu valori proprii.

Psihoterapia pentru adolescenti este asemanatoare cu cea pentru adulti. Adolescentii gasesc de cele mai multe ori psihoterapia ca pe locul in care se pot privi pe ei insisi, se pot concentra asupra persoanei lor, asupra experientelor si a relatiilor cu ceilalti, asupra problemelor pe care le au in familie, cu colegii si isi descopera sperantele, visele si temerile.

Scopurile unei psihoterapii pentru adolescenti pot fi specifice (rezolvarea anumitor simptome, schimbari de comportament, etc.) sau mai generale (diminuarea anxietatii, imbunatatirea stimei de sine, etc.).

Unele dintre problemele pentru care adolescentii vin la terapie sunt: conflicte in familie, abuz, adictii, dificultati de invatare, stima de sine scazuta, auto-mutilari, ganduri suicidare, tulburari alimentare, esec scolar, frica, anxietate, etc.

Consiliere psihologică

Consilierea este o interventie de durata scurta sau medie, se adreseaza comportamentelor problematice ale clientului, optimizarii capacitatilor sale de comunicare, cat si altor aspecte bine delimitate, se centreaza pe situatiile prezentului si nu pe trecut.

Consilierul îl ajută pe client să gestioneze o situaţie de criză şi îl asistă în găsirea unei soluţii la problema cu care se confruntă.

În ce situaţii apelăm la consiliere

Consilierea psihologica poate fi un sprijin valoros pentru tine in situatii ca: dificultati in luarea deciziilor, gasirea resurselor pentru a face fata unor situatii dificile din viata ta, pierderea stimei de sine, separare sau divort, pierderea unei persoane dragi si altele.


În ce constă consilierea

Clienţii se adresează de regulă consilierului pentru că trăiesc un sentiment de blocare la nivelul gândirii, sentimentelor şi comportamentului.

Consilierul este un specialist pregătit să asculte şi să înţeleagă problemele clientului său, să ofere o nouă perspectivă, să-şi ajute clientul să spargă vechile tipare rigide ale comportamentului dezadaptativ şi să găsească noi resurse pentru a-şi soluţiona problemele.